“Lupul de stepa”

       Din ianuarie sunt "mandrul membru" al unui club de lectura initiat de Zully. Eu, singurul barbat din harem, impreuna cu alte 12 doamne si domnisoare, pe care nu le cunosc personal dar care se pare ca ma cunosc prea bine.... pentru ca imi trimit in fiecare luna cate o carte buna. Pe care o citesc si o pasez mai departe insotita de comentariul meu.
       Luna trecuta a trebuit sa citesc “Lupul de stepa” a lui Hermann Hesse. Iata, mai jos, comentariul meu...desi lectura cartii a ramas doar pe jumatate. Promit insa ca o voi cumpara cat mai repede impreuna cu o culegere de povestiri ale lui Hesse nou aparuta.


      "Fiecare carte isi are timpul ei...daca nu e citita atunci cand trebuie, in momentul vietii tale cand ai nevoie de ea atunci mai bine renunti. Daca as fi citit cartea asta acum 20 de ani ar fi rezonat altfel cu “singuratatile” mele. Era perioada in care confesiunile singuratati altora “ma ungeau” la suflet. Savuram “Un om sfarsit” a lui Papini, cinismul trist a lui Cioran, limitele supraomului lui Nietzsche si “Raport catre El Greco” a lui Kazantzakis... M-au ajutat sa ma inteleg, raportandu-ma la altii.
      Din pacate un am reusit sa termin de citit intreaga carte, am ajuns doar pe la pagina 86 dar cu siguranta o sa mi-o cumpar de undeva. Sunt sigur ca o sa revina timpul cand o sa am nevoie sa ma “oglindesc” in ea. Din paginile citite pana acum am putut sa ma identific pe deantregul cu personajul principal si cu unele din sentimentele lui. In cazul meu, diferenta ar fi ca nu imi place sa traiesc intr-o stare burgheza, prefer sa fiu “Lupul in stepa”…
      As fi citit cartea cu creionul in mana, facand sublinieri si observatii dar lipsa concentrarii doar asupra ei m-a facut sa renunt…Adevarul este ca am citit pagini intregi de mai multe ori, in fiecare zi incarcand sa imi aduc aminte daca citisem randurile respective. E greu sa citesti cartea aceasta cand ai un program de care trebuie sa tii cont...nu e o carte de citit in troleibuz…, e o carte care necesita o atmosfera linistita…numai tu si cartea, rupt de orice interferenta. O carte de citit intr-o chilie, intr-o padure. Eu asa am simtit!
     Apropo de parfumul acestui caiet...cartea asta ar trebui sa miroase a stepa, a singuratate.
     Cum miroase singuratatea stepei, oare?"
---------------------------------------------------------------------------------
     Daca doriti sa cititi un comentariu mai amanuntit, facut de altcineva, cititi aici