Sunday, May 24, 2009

Timisoara- anno domini 2500



Am fost astazi in Piata Unirii si privind contrastul dintre "bijuteriile" arhitectonice create sub imperiul austro-ungar si cele din "regimul de trista amintire" mi-a venit ideea acestui montaj.

Dilema artistica

Zilele acestea am terminat doua lucrari noi, dupa cateva saptamani de lucru...trei, mai precis. De fapt lucrez in paralel la 7 lucrari pe care le puteti vedea aici.



Prima lucrare, "Sextet suprarealist", e putin mai complicata. Multi clienti m-au rugat sa le spun "povestea" din spatele compozitiei. E un lucru destul de greu sa explici ca uneori artistul lucreaza dupa un dicteu ce vine de undeva din adancul sufletului. Schita lucrarii am facut-o, in linii mari, in cateva minute. Bineinteles, am lucrari concepute pe o idee clara, care transmit un mesaj direct...prin simboluri destul de lizibile pentru oricine. La aceasta lucrare mi-e greu sa spun de ce am facut personajele intr-un mod sau altul, de ce ele sunt acolo.



La cea de-a doua lucrare am o dilema...lucrarea se numeste "Confesiune suprarealista"...am incercat sa ilustrez confesiunea unei femei pline de pacate, in fata un preot destul de ciudat...un preot pagan. Decorul compozitiei este reprezentat de un interior de biserica pe peretii careia apar doi sfinti intorsi cu spatele. Pana aici nimic ciudat...problema e ca, in schita mea originala am "inzestrat" femeia cu mai multe organe sexuale si vreo trei perechi de sani. Se intelege de ce!...de aceea am si subliniat "femeie plina de pacate". Am mai acoperit trei organe si am lasat doar doua vizibile. Si m-am apucat de lucru. A iesit destul de frumos...am lucrat in detaliu, cu migala, la partile acelea care necesita intotdeauna o mare atentie din partea barbatilor... :D



Acum, nu stiu daca cineva, un familist- sa zicem, imi va cumpara lucrarea si o va pune in dormitor...sau, o voi putea expune intr-un spatiu public!? In arta se cunosc obscenitati mult mai mari, a se vedea aici lucrarea lui Coubert expusa la Musee d'Orsay! Acum exista multi artisti care reusesc sa iasa din marea patura artistica expunandu-si obscenitatile...dar, ce este obscen la urma urmei?! Exista un top 10 al obscenitatilor, un top care sa nu fie legat de morala, religie, cultura, nationalitate?!

Sa acopar cu un voal si partea stanga a lucrarii!? Chiar daca o sa o acopar, am scanat "versiunea necenzurata" a lucrarii...:D

Friday, May 08, 2009

Marc Levy, "Prietenii mei, iubirile mele"



Daca cineva poate citi o carte in doua ore asta poate insemna ca ea a putut fi scrisa in patru ore! Si am un fel de presentiment ca ea a fost scrisa direct pentru a fi ecranizata. E un "script" de film!...felul cum sunt intercalate scenele, felul cum se intrepatrund scenele si cum se face prim-planul, zoom-ul. Exista scenografie, atmosfera si exista cateva personaje bine definite, fara pretentiile unor caractere extraordinare care se pot califica pentru Oscar.
Pentru ca locul de desfasurare al actiunii este langa Notting Hill mi-am amintit de filmul cu acelasi nume...pentru cine l-a vazut cartea pare un remake. Aceeasi atmosfera boema, aceleasi stradute, aceleasi mici librarii. Nu am fost niciodata in Anglia dar as fi surprins sa nu gasesc cate o librarie pe fiecare strada! Acum chiar ma intrebam daca nu Marc Levy a scris scenariul filmului...:)
Referitor la sentimentul de "script cinematografic".... am sesizat "reclamele" si "sponsorii"...:) De ce de fiecare data cand este pomenita masina lui Antoine se spune: "...masina Austin Healey disparu la capatul fundaturii...", "...masina Austin Healey o lua pe Queen's Gate...", "...stergatoarele de parbriz ale Austinului indepartau...."! Asta chiar m-a distrat! Imi imaginam un roman scris de un roman si care ar fi trebuit sa sune astfel: "...masina Dacia 1310 disparu brusc la capatul fundaturii intr-un nor de fum ...", "...Dacia 1310 o lua pe Queen's Gate ocolind cariile asfaltului proaspat turnat...", "...stergatoarele de parbriz ale Daciei indepartau poticnindu-se stratul gros de praf depus in timpul noptii...."!
Nu-i asa ca suna haios!...pentru noi. Pentru un englez poate sa fie un roman de aventuri foarte bun!
Totul tine de reteta!...cartea e clar scrisa dupa o reteta...nu am citit celelalte carti ale lui Marc Levy dar le banuiesc. Reteta e urmatoarea: se definesc cateva personaje, se stabilesc relatiile initiale si cele finale dintre ele (regula e sa fie de varste diferite, altfel un anumit grup de varsta nu e inclus in target si nu da gust bun prajiturii) Apoi personajele se amesteca, se pun condimente diferite (putina cearta, putina suparare, putin sex- o coapsa, un san gol, putin romantism- un trandafir, un pic de moarte- dar nu multa ca strica, apoi iarasi iubire si speranta...)
The English Pie is ready! Sau o fi sufleu...Fasssss!!!