...să mai hoinărim prin această clipă...

Hai să mai hoinărim prin această clipă,
e atâta poezie între noi, e atâta mister.
Tu esti atât de frumoasă în visele mele,
eu sunt atât de frumos în visele tale.
Hai să vedem până unde putem întinde cuvintele
ca să se poată săruta între ele.
Hai să vedem câte ploi ar trebui să cadă peste noi
până vom fi siguri că apele lor sunt limpezi.
Crezi că vei putea răbda să nu stii locul
unde eu as putea să cad din vis?
Crezi că eu voi putea răbda să nu stiu când
Tu vei putea să cazi din vis?

Esti atât de frumoasă în visele mele,
sunt atât de frumos în visele tale!
Hai să nu ne trădăm visele, să le lăsăm...
să viseze...

“Lupul de stepa”

       Din ianuarie sunt "mandrul membru" al unui club de lectura initiat de Zully. Eu, singurul barbat din harem, impreuna cu alte 12 doamne si domnisoare, pe care nu le cunosc personal dar care se pare ca ma cunosc prea bine.... pentru ca imi trimit in fiecare luna cate o carte buna. Pe care o citesc si o pasez mai departe insotita de comentariul meu.
       Luna trecuta a trebuit sa citesc “Lupul de stepa” a lui Hermann Hesse. Iata, mai jos, comentariul meu...desi lectura cartii a ramas doar pe jumatate. Promit insa ca o voi cumpara cat mai repede impreuna cu o culegere de povestiri ale lui Hesse nou aparuta.


      "Fiecare carte isi are timpul ei...daca nu e citita atunci cand trebuie, in momentul vietii tale cand ai nevoie de ea atunci mai bine renunti. Daca as fi citit cartea asta acum 20 de ani ar fi rezonat altfel cu “singuratatile” mele. Era perioada in care confesiunile singuratati altora “ma ungeau” la suflet. Savuram “Un om sfarsit” a lui Papini, cinismul trist a lui Cioran, limitele supraomului lui Nietzsche si “Raport catre El Greco” a lui Kazantzakis... M-au ajutat sa ma inteleg, raportandu-ma la altii.
      Din pacate un am reusit sa termin de citit intreaga carte, am ajuns doar pe la pagina 86 dar cu siguranta o sa mi-o cumpar de undeva. Sunt sigur ca o sa revina timpul cand o sa am nevoie sa ma “oglindesc” in ea. Din paginile citite pana acum am putut sa ma identific pe deantregul cu personajul principal si cu unele din sentimentele lui. In cazul meu, diferenta ar fi ca nu imi place sa traiesc intr-o stare burgheza, prefer sa fiu “Lupul in stepa”…
      As fi citit cartea cu creionul in mana, facand sublinieri si observatii dar lipsa concentrarii doar asupra ei m-a facut sa renunt…Adevarul este ca am citit pagini intregi de mai multe ori, in fiecare zi incarcand sa imi aduc aminte daca citisem randurile respective. E greu sa citesti cartea aceasta cand ai un program de care trebuie sa tii cont...nu e o carte de citit in troleibuz…, e o carte care necesita o atmosfera linistita…numai tu si cartea, rupt de orice interferenta. O carte de citit intr-o chilie, intr-o padure. Eu asa am simtit!
     Apropo de parfumul acestui caiet...cartea asta ar trebui sa miroase a stepa, a singuratate.
     Cum miroase singuratatea stepei, oare?"
---------------------------------------------------------------------------------
     Daca doriti sa cititi un comentariu mai amanuntit, facut de altcineva, cititi aici

Coloured Poems

Am fost placut surprins sa aflu ca exista oameni care scriu poeme inspirate de lucrarile mele...poeme foarte bune.
De fapt, am spus-o si eu undeva, fiecare cauta sa isi gaseasca o modalitate artistica proprie de exprimare a sufletului lor. Cei care se pricep la cuvinte, folosesc cuvintele; cei care "vad" culoarea- folosesc culoarea; cei care "aud" muzica- folosesc sunetul. Metode diferite in serviciul aceluiasi scop!

----------------------------------------

un geam plesnit o imagine zgîriată amintiri înghesuite în baloane de
aer toate vin asteaptă în liniştea unei rame o broderie
acvatică în care germenul lumii încă nu s-a instalat
visez locul din care tocmai am ieşit
aerul e tot mai greu îmi înfăşoară mîinile şi picioarele
mă trece prin clepsidră umplu cînd un corp cînd altul într-o parte stau culcată
în iarbă visez locul din care tocmai am ieşit în cealaltă ferestrele sunt
date cu
ruj şi foarte strînse
nici una nu se deschide pentru mine
vine noaptea umbrela face semne discrete de plecare mai stăm?
trece un pescăruş aici prin cea mai înaltă clădire şi taie toate
legăturile dintre noi sunt vie armurierul ne umple de găuri
blugii tăi seamănă cu arcul de triumf regina zice nu liniile metroului
seamănă cu arcul de triumf
număr în gînd persoanele care trec sar într-un picior cînt
pe a zecea o s-o întreb ceva toate lucrurile strălucesc cu al zecelea am
să flirtez puţin
mai repede mai repede scara din palat se răsuceşte în tunelul orange
în mişcarea din tunelul orange
feţele oamenilor se lungesc trăsăturile se dizolvă plutesc la suprafaţă
ies din cînd în cînd la-ntîmplare desenînd nasuri turtite pe sticlă
mîini
învălmăşeală de corpuri sub gheaţă aer lichid le- înfăşoară strîns

Ioana Geacar
----------------------------------------

amintirile coboară pe scări de vis
lângă regina de roşu
bufonii adună sunetele de cristal
în nostalgia diurnă...

Marina Nicolaev
----------------------------------------

erai un mecanism cu arc
pe masa mea de lucru
ascultam cum desenai tetraedrii
furtul pur al unei scene de bal
cu ofiţeri cadrilaţi în exerciţiul funcţiunii
serviţi de bună seamă
docilul mecanic al doamnelor din
patul de la mansardă
plictisite de lipsa mea perenă
perforate de pistolul lipit la tâmplă
cand te rugam ..apasă
dar tu ştergeai praful unor nepăsari
cu şomoiogul întamplărilor abjecte
trecutul meu, nici nu începuse..

Adrian Graunfels
----------------------------------------

toată lumea coboară
toate speciile şi specimenele
treptele se fixează în carnea mea cum cuiele în palmele Lui
cum vorbele în creierul bigoţilor - rugile rugurile rudele trudele crudele ah!
toată lumea coboară
se scurge pe trepte treptat
acesta e jocul:
lăsaţi-i să vină la mine aici este adevărul
el este totdeuna jos jos jos
sprijinit în cârje - martorul ocular a auzit totul şi tace!
ce sărbătoare ce sărbătoare regatele moarte, iubito, regatele
vin să ne mângâie sufletele - memoria chiar ia forma vasului şi vasul
se sparge când toată lumea coboară coboară coboară
lumea coboară în sine
înăuntru e cald şi întuneric nimic nu se vede doar sentimentele circulă libere
ne înlănţuiesc
da - jos; da - jos; da - jos = coboară

Florin Dochia
----------------------------------------

Aceste poeme au fost publicate pe www.OMNIGRAPHIES.com

Poemele genereaza tablouri, tablourile genereaza poeme....
As fi foarte bucuros sa stiu cate poeme poate contine aceasta lucrare. Cine incearca?

Marele secret

Nimeni nu stie locul
unde iubirile se nasc
si nici locul unde ele mor...

Poate se nasc si mor
in varful privirilor noastre
sau,
ca stelele diminetii care pier
privindu-le.

Nimeni nu stie locul
unde iubirile se nasc
si nici locul unde ele mor...

Iubirile mor ca florile,
in palmele noastre,
dimineata
raman fara miros.

Poetic sau patetic

    Cineva m-a intrebat odata daca stiu sa mai existe si altceva in afara de munca...E ca si cum ai intreba daca exista viata dincolo de moarte! I-am raspuns ca in afara de munca mai exista somn... somnul care sterge totul... defragmenteaza fisierele de pe hard.
     Si unii mi-au povestit ca ar exista un lucru aparte, numit dragoste. Nimeni nu mi-a putut explica ce inseamna acest concept abstract...se spune ca ar avea mirosul a 1001 de trandafiri albi, dulceata a 1001 de flori, magia celor 1001 de nopti, muzica a 1001 de viori....cine poate sa creada asemenea povesti?!
     …si m-am oprit din discutie pentru ca mi-am dat seama ca am scris ceva poetic/patetic…si cine mai pretuieste in ziua de astazi cuvintele!?
     …cu ani multi in urma am scris poezii, am scris poezii cu sentimentul ca sunt singurul om din lume care scrie poezie…apoi i-am descoperit pe Rilke, Tagore, Holderlin, Blaga, Minulescu si pe Nichita Stanescu si mi-am dat seama ca aceste cuvinte ale mele nu sunt decat palide umbre ale umbrelor cuvintelor lor…
     …cele doua volume adunate de mine stau si acum pe un raft asteptand sa primeasca "nobletea" unei revizuiri finale…o prietena, Rhea Cristina, m-a incurajat sa le public si a mers pana acolo, vazand ca eu nu am incredere in cuvintele mele, incat le-a prezentat doamnei Ana Blandiana care mi-a dat curaj pentru a le definitiva. Asa ca, probabil, o sa le scutur de praf si o sa redau farmecul inocent al vremurilor demult, cand ele au fost scrise.
     Iata ce a scris doamna Ana Blandiana, careia ii multumesc, despre unul din aceste volume:

     "Nicu Darastean face parte dintre acei artisti pentru care - asemenea vechilor chinezi - arta are o unica esenta , pe care artistul o poate turna in recipientele unor mestesuguri diferite, atatea cate este in stare sa stapaneasca. Pictor, grafician, designer, fotograf, poetul care se dezvaluie in aceasta frumoasa - in mai multe sensuri - carte este un alter ego, un alt avatar, al unuia si acelasi artist aplecat cu emotie si curiozitate asupra capacitatii diverselor mijloace de expresie de a-i transmite mesajul artistic.
     Excelent desenator, Nicu Darastean incearca si reuseste sa deseneze si prin cuvinte realitatea unei sensibilitati acute, careia ii place sa se povesteasca. In mod ciudat insa, povestea care rezulta nu e aceeasi : in timp ce pictorul debordeaza de o energie onirica si de o fantezie baroca, poetul stie ca versurile nu sunt facute pentru a fi frumoase, ci bune conducatoare de gand. Simplitatea si limpezimea poeziei par sa incerce sa tina in echilibru complicata arhitectura a desenelor si tablourilor sale, compunand impreuna globul perfect al unei unice dotari.
     Arta artistului tanar este asemenea unui lichid dornic sa ia forma unui vas care isi cauta el insusi forma. Iar aceasta cautare este prin sine insasi tulburatoare si datatoare de sens."

     Pentru cei care mai suporta putina poezie, cele doua volume de poezie si unul de imagini poetice pot fi vazute la adresele acestea: