DEPARTE SI SINGUR (fragment dintr-o scrisoare)

          ".....departe si singur.
          Ai dreptate, sunt un tren care lasa in urma trecutul indreptandu-se spre un capat de linie nesemnalizat corespunzator. Ai dreptate, duc cum mine lumea dar si lumea duce trenul cu ea.           Care este atunci viteza adevarata a trenului?
          Si Universul alearga... si alearga atat de repede incat viteza trenului e nesemnificativa.
          ...studii de relativitate!
          Dar in trenul care alearga prin noapte scenele de viata se repeta ca de pe o pelicula. Ai vazut vreodata un tren trecand in viteza prin fata ta? Este ca o pelicula cinematografica. Daca fiecare geam s-ar putea opri pentru 1/4 dintr-o secunda in fata noastra ni s-ar parea ca vedem aceeasi scena in miscare... Viata!  
          Unul din cosmarele mele este ca merg cu un tren care trece peste prapastii adanci. Am visat acest vis de zeci de ori. Aproape ca imi amintesc drumul! 
          Crezi ca cele doua situatii se leaga? Sau poate fi o singura situatie!
          Ma descopar pe mine prin discutiile astea cu tine! "Ma descopar prin tine, te descoperi prin mine/Revelatiile reciproce/ale aceluiasi vis". Descopar din nou ca pot fi poet, ca pot scrie o scrisoare neatrofiata de seceta care imi bantuie viata. 
          ....
          Da, golesc lumea si o pun in mine, construiesc acolo o catedrala imensa. Am citit o carte foarte frumoasa despre Leonardo Da Vinci, "Catedrala Amintirilor". Ti-o recomand! Toti ar trebui sa golim lumea si apoi sa o redam luminii. Lumea ar trebui recladita altfel, nu crezi! 
           ....
           Si peste asta, port in mine mai mult decat pot duce.
           ....
          Asta este limita dintre normalitate si nebunie. Cei nebuni sunt cei care nu au mai putut duce lumea, amintirile, iubirile, durerile, soapte, lacrimile ce se adaugasera in ei. Are cineva o explicatie mai buna? Unde e Freud sau Jung sa mai puna cateva vagoane la trenul unora! Asta trebuie sa faca un psiholog. Sa mai adauge cateva vagoane pentru iubirea din noi si cateva cisterne pentru lacrimile noastre. Dar daca stim sa facem schimb de vagoane nu avem nevoie de ei, nu-i asa?
         "Da-mi te rog un vagon de zambet ca sa-ti dau un vagon de iubire"- doar atat ar trebui sa ne spunem. 
         Rastalmacind, as putea spune: "Vai de cel care are mai multa iubire decat poate da"