"Nu mai sunt pe camp razoare"- poezie in grai popular

Nu mai sunt pe camp razoare
Nici in padure izvoare.
Campu-i una cu pamantul
Iar prin case bate vantul.
Pe drumul ce-am alergat,
O crescut iarba de-un lat.

Prafu-i gros pe soba-n casa
Painea-i uscata pe masa
Nimic nu mai este viu
Vantu’ suna a pustiu.
Legana lampasul gol,
Nu-i lumina in ocol.

Prin padure nu-i carare,
Nici sub deal nu sunt izvoare.
Cararea ce nu-i umblata,
Se infunda dintr-o data.
Izvorul ce nu-i baut,
Se ascunde in pamant.

Oamenii de alta dat’
s-or dus si n-or inturnat.
Numa’ cucu tat mai canta,
Nime-n sat nu-l mai asculta.
S-o uscat via saraca,
Sub streasina, neudata.

Nu-i maica, nici taica nu-i,
In gard sa mai bat-un cui.
Gardu-n dunga s-o culcat,
Nime nu l-o indreptat.
Vadra-n fantana s-o dus,
Nime alta nu o pus.