Astazi, 1 aprilie 2115, in cadrul sedintei extraordinare a Consiliului local au fost luate masuri deosebite si radicale in ceea ce priveste orasul Timisoara. Conform procesului verbal al sedintei, au fost discutate- aprobate urmatoarele puncte si s-au luat urmatoarele decizii:

Pct. 1
Parcarea autovehiculelor in orasul nostru a fost rezolvata definitiv si pe veci. Prin prezenta hotarare s-au creat mai mult de un nelimitat numar de locuri de parcare prin sistemul BallonPark. Acest sistem permite parcarea masinilor prin ridicarea lor de la sol in atmosfera cu ajutorul unor baloane ce contin un gaz nou descoperit de cercetatorii timisoreni. Acesta este mai usor decat heliul, are o culoare usor albastruie, miroase putin a shaorma si se gaseste in cantitati nelimitate in zacamintul aflat in centrul orasului, respectiv in zona aflata vis-a-vis de Cinema Capitol. Are o formula chimica asemanatoare cu butanul si de aceea, fiind un gaz romanesc, a fost numit "robutan". Functionarea acestui tip de parcare este deosebit de simpla. Astfel, cand cineva doreste sa parcheze masina in zona pietei Unirii, un balon atasat autovehiculului este automat umplut cu acest gaz, masina ridicandu-se la o inaltime de cativa zeci de metrii. Dupa ce omul isi face treaba "pe unde are treaba" si ajunge la Catedrala, cu un simplu sms, balonul aduce masina in zona respectiva. Baloanele se pot inchiria sau cumpara de la o firma patronata de unii.. . Taxa de parcare, extrem de mica (aproape invizibila) se plateste la autoritatea cosmica care vireaza 0,00001% in contul orasului. Insa, partea rentabila pentru soferi a acestui sistem este posibilitatea vanzarii spatiului publicitar de pe balon contra cost unor firme sau, pe timpul noptii, daca se lasa farurile aprinse se pot ilumina arhitectural unele monumente aflate in bezna acum. O atentionare pentru cei ce vor folosi acest sistem: nu va lasati bunica sau copii in masina! ...atentie, daca aveti scurgeri de ulei puteti fi sanctionati drastic!

Pct. 2
Folosind tehnologia expusa la punctul 1, fiecare cetatean al orasului va putea folosi sistemul PersonalBallon cu ajutorul unui card- abonament RATT sau prin alte mijloace ce se vor stabili ulterior. Deocamdata primaria are in stoc 10000 de baloane personale, o mare parte din ele fiind deja montate in statiile de transport in comun. Functionarea sistemului este deasemenea simpla: pasagerii care coboara din troleibuzul 17, sa zicem, seteaza cladirea unde vor sa ajunga si printr-o simpla comanda cu ajutorul telefonului mobil, balonul ii ridica si ii duce langa sau pe cladirea respectiva. Acolo cetateanul pune balonul frumos in statia aferenta pentru folosirea lui de o alt cetatean. Daca nu mai sunt locuri libere, cetateanul poate lasa balonul liber, el fiind colectat de o echipa specializata care redistribuie baloanele abandonate. O atentionare pentru cei ce vor folosi acest sistem: nu folositi acest sistem daca aveti rau de inaltime si daca trebuie sa ajungeti repede la o toaleta! ...atentie, nu dati drumul la balon cand raspundeti la telefonul mobil.

Pct. 3
Pentru descongestionarea traficului greu care strabate orasul din cauza lipsei unei sosele de centura complete s-a luat urmatoarea masura. La toate intrarile in oras se vor creea portale spatio- temporale astfel incat un TIR care intra pe Calea Buziasului si doreste sa ajunga in Calea Aradului (de exemplu) poate folosi aceasta scurtatura spatio- temporala, tot tranzitul facandu-se intr-o secunda. Totul fara poluare chimica, fonica, fara consumul suplimentar al unui rezervor de motorina care este consumat de obicei pe acest traseu. Constructia acestor portaluri a demarat cu ajutorul specialistilor de la firma StarGate si cu sprijinul nepretuit al specialistilor in spatiu-timp de la Poli Timisoara. Finantarea lucrarii se va face din taxa de tranzit acumulata pana acum.

Pct.4
Pentru a rezolva problema inexistentei WC-urilor publice din Timisoara primaria lanseaza serviciul WCbyDemand. Astfel, in schimbul unei taxe, puteti apela un numar de telefon gratuit si un angajat al primariei se va deplasa exact in zona unde sunteti avand la el un WC portabil si un cearceaf pentru intimitatea personala. Bonusul serviciului consta in hartie igienica gratuita-fara numar si o bomboana mentolata- albastruie. La un numar de zece utilizari ale sistemului puteti beneficia de "lipsa mica" gratuita iar la un numar de 50 de "lipsa mare" gratuita. O atentionare pentru cei ce vor folosi acest sistem: Se taxeaza atat la secunda cat si la kilogram/litru.

Pct. 5
Tot legat oarecum de punctul 4. Toate festivalurile de betie si nu numai (vinului, berii, rachiei, tzuicii, lubenitelor, palmierilor) se vor tine numai in perimetrul Parcului Rozelor pentru ca a fost reziliat contractul furnizorului de fertilizator, azot si alte ingrasaminte. Se va incuraja consumul de bauturi si alimente cu rol purgativ pentru a avea o productie record de trandafiri parfumati. O atentionare: cei ce nu vor mai avea loc la tufisuri sunt incurajati sa treaca strada.

Pct. 6
Pentru a veni in sprijinul cetatenilor care poarta servetele mototolite, ambalaje, chistoace de tigari prin buzunare din cauza penuriei internationale a cosurilor de gunoi primaria hotaraste infiintarea sistemului de localizare GPS a cosurilor de gunoi din oras. Orice cetatean se poate informa pe ecranul unui telefon mobil care este cel mai apropiat cos de gunoi de locatia sa. Deasemnea primaria este in tratative cu o firma producatoare de drone specializate in adunat gunoiul. Se prefigureaza achizitionarea unui numar de 1000 de drone prevazute cu, cos de gunoi care pot fi apelate la nevoie printr-un simplu sms. O atentionare pentru cei ce vor folosi acest sistem: cei care scuipa seminte pe strada sunt obligati sa isi achizitioneze o drona-gunoier de uz personal.

Pct. 7
In curand centrul orasului va fi impanzit de strazi pietonale. In urma analizei facute de numaratorii oficiali s-a ajuns la concluzia ca in oras nu exista destui pietoni. In acest sens s-a hotarat importarea unui numar de 500.000 de pietoni din China, cetateni chinezi dispusi sa se plimbe neregulat pe toate aceste strazi minunate. Vor fi echipati in diferite costume, li se vor da diferite sarcini... majoritatea vor fi deghizati in turisti, li se vor da aparate foto false. Printre ei se vor numara nenumarati si artisti plastici deghizati, muzicieni care fac playback, actori, mimi stradali. In acest fel toate strazile si pietele Timisoarei vor fi extrem de animate ... exact ca in Piata San Marco!

Pct. 8
Pentru confortul unor anumite grupuri de cetateni se hotaraste pavarea completa a unor strazi cu blana mitoasa de oaie. Toate doamnele dornice de harjoneala ne vor multumi fierbinte! Atentie: Pavarea se va face numai cu blana de oaie din stanele locale. Peticirea se poate face si cu blana de lup, daca este cazul!

Pct. 8
Din cauza esecului experimentului vopsirii ciorilor in porumbei s-a hotarat inaintarea ciorii in functia de simbol sacru al orasului. Porumbeilor li se vor administra anticonceptionale in mod repetat pana cand nu isi vor mai lasa fulgii si excrementele pe suprafata perfecta a perfectelor strazi perfecte ale Timisoarei. Istoric vorbind, cioara e ruda apropiata cu, corbul lui Matei Corvin, nu?!

Pct. 9
Aprobarea extinderii sistemului Timpark pana la cele mai indepartate sate ale judetului, precum si pe pajisti si livezi. S-a luat in calcul si extinderea lui in viitor in tarile vecine.




Tot in cadrul sedintei de astazi, 1 aprilie 2115 s-au RESPINS urmatoarele puncte:

Pct. 10
S-a respins propunerea consilierului Ilie Doge (poreclit Il Doge, proprietar al unei firme de barcute mai mari) care prevedea inundarea tuturor strazilor din Timisoara pentru a-i da o imagine mai europeana. S-a respins deasemenea si propunerea de redenumire a Timisoarei in "Mica Venetie"

Pct. 11
S-a respins propunerea consilierului XYZ de a redenumi toate strazile din Timisoara in "Strada fara nume" chiar daca pavarea acestei strazi a fost un real succes al administratiei. S-a motivat respingerea proiectului intrucat prevedea si redenumirea Timisoarei in "orasul fara nume".

Pct. 12
Din mandrie locala-banateana s-a respins si proiectul de redenumire a Timisoarei din "Mica Viena" in "Micul Arad"

Pct. 13
S-a respins propunerea doamnei Marry Poppins de importare a 10000 de umbrele fermecate pentru rezolvarea transportului personal. Motivarea acestei respingeri a fost pretul redus al baloanelor si gazului oferit de producatori sistemului acceptat la Pct. 2.

Pct. 14
S-a respins deasemenea propunerea domnului Ali Baba care prevedea importul a 10000 de covorase fermecate din acelasi motiv ca cel de la Pct. 13

Pct. 15
Se respinge solicitarea insistenta a angajatilor unor regii autonome de micsorare a salariilor.

Pct. 16
Se respinge solicitarea Asociatiei Daltonistilor Amatori de schimbare a culorii verzi a semaforului cu, culoarea albastra. Motivul s-a stabilit a fi evitarea unui precedent care ar putea duce la solicitarea unor anumite grupuri (minoritati sexuale) de schimbare a culorii rosii in culoarea roz.

"Nu mai sunt pe camp razoare"- poezie in grai popular

Nu mai sunt pe camp razoare
Nici in padure izvoare.
Campu-i una cu pamantul
Iar prin case bate vantul.
Pe drumul ce-am alergat,
O crescut iarba de-un lat.

Prafu-i gros pe soba-n casa
Painea-i uscata pe masa
Nimic nu mai este viu
Vantu’ suna a pustiu.
Legana lampasul gol,
Nu-i lumina in ocol.

Prin padure nu-i carare,
Nici sub deal nu sunt izvoare.
Cararea ce nu-i umblata,
Se infunda dintr-o data.
Izvorul ce nu-i baut,
Se ascunde in pamant.

Oamenii de alta dat’
s-or dus si n-or inturnat.
Numa’ cucu tat mai canta,
Nime-n sat nu-l mai asculta.
S-o uscat via saraca,
Sub streasina, neudata.

Nu-i maica, nici taica nu-i,
In gard sa mai bat-un cui.
Gardu-n dunga s-o culcat,
Nime nu l-o indreptat.
Vadra-n fantana s-o dus,
Nime alta nu o pus.

HDR Muzeul Satului Banatean

De curand am aflat o metoda de a obtine fotografii "suprarealiste". Am aflat, sau mai precis am vazut cateva fotografii facute de un pasionat al metodei respective, Antonius Plaian. Din Timisoara, evident.

Ce este mai precis HDR-ul (High Dinamic Range) puteti afla aici. Este o metoda de suprapunere digitala a doua sau mai multe imagini care au timpul de expunere diferit. Programul folosit de mine este PhotomatixPro3, un soft destul de simplu de utilizat dar cu o multime de corectii cromatice care te fac sa innebunesti. 

Imaginile pe care le postez aici sunt facute ieri in Muzeul Satului Banatean. Multi nu stiu ca acesta exista pentru ca, de obicei, are portile inchise. In Padurea Verde ieri era un picnicutz universal, sute de masinutze- fiecare cu manelutza ei, mii de mititei saltau voiosi pe gratarele si cateva zeci de catelusi maidanelutzi asteptau sa linga farfuriutzele de cartonash. (Diminutivarea diminutivelor se intalneste numai la romani- asa cum spune Tudor Octavian undeva. Candva o sa transcriu povestea "Gicutzicutzului" aici, chiar daca se supara autorul. ) 

Revenind la povestirea din Padurea Verde, pentru cei care nu stiu in Timisoara nu prea ai unde sa iesi la "iarba verde" decat in vreo 2-3 locuri...la Padurea Verde, la Albina, la Sag. Asadar in fiecare week-end Padurea Verde se umple de lume. Nu e nimic amenajat, restaurantul care functiona aici e in paragina, nu exista cosuri de gunoi, toalete publice sau o fantana publica... In rest exista de toate, adica tot ceea ce e necesar unui balci improvizat: vanzatori de seminte, bilete de papagal, vata de batz in ce culoare vrei, mititelutzi la 2 lei (un fel de "mic nimic" de 4 cm lungime la care mai nou painea se plateste separat...doar mustarul e gratis). Mai sunt baloane de tot felul, jucarii chinezesti, mingiutze cu elastic...ce mai...raiul pe pamant al copiilor!  Din cand in cand mai apare politia si pompierii,  pentru ca unii mititei se infiebanta atat de tare incat sar in padure. O atmosfera greu de descris...in lipsa mirosului ce te patrunde pana la os! 

Si toate acestea se desfasoara vis-a-vis de Muzeul Satului Banatean- inauntru caruia, daca impingi bine de poarta inchisa, gasesti 2-3 perechi ratacite, un strain cu un ghid in mana si speriat de atmosfera apocaliptico-ludica de peste gard. Muzeul ar putea fi deosebit de frumos daca s-ar organiza mai bine si s-ar orienta spre obtinerea unor fonduri proprii din tot felul de activitatii culturale. In orice alt Muzeu al Satului din tara lucrurile se misca intr-o anumita directie, nu se invart in cerc.

Asteptarea unor fonduri de la "stat" creeaza monstrii! 

Dezvoltarea unor activitati comerciale in interiorul unor institutii subordonate Primariilor, Consiliilor Judetene sau altor Institutii publice pentru atragerea de fonduri proprii este inca o utopie. Magazinele de suveniruri care exista atat la Muzeul Banatului cat si la Muzeul Satului sunt o caricatura a adevaratelor magazine din alta parte. Cateva carti care se vand pe o masuta sau la casa de bilete, pe care daca le cumperi nu au in ce plasa sa ti le puna... si atunci se scotocesc prin posetele personale ca sa gaseasca o punga de PROFI!  La Muzeul Satului magazinul e intr-o "ghereta" de lemn unde sta inghesuit paznicul, doamna cu biletele, resoul, filtrul de cafea si 1-2 caini! Cartile sunt pline de praf, pachete nedesfacute stau pe jos langa pereti....masti de lana ingramadite peste linguri de lemn, in total cred ca sunt vreo 20- 30 de produse...toate intr-o bezna caldutza! 

Un astfel de muzeu ar trebui sa fie cvasifunctional... acum cativa ani vazusem parca niste gaini intr-o curte dar cine stiu pe unde le zac osicioarele acum.  Gradinile din curtea caselor ar putea fi cultivate, razboaiele de tesut si rotile de olar ar putea fi functionale. Carui om nu i-ar placea sa incerce experienta modelarii lutului (nu va ganditi la Ghost) sau a teserii unui cm de panza! Sau cum ar fi sa poti intra in pivnita unei case vechi, sa stai pe un butoi si sa bei o butelca de cidru...sau un vin vechi...servit de o mandra imbracata in costum popular!? Sa tai cu brisca o bucata de slanina si sa spargi o ceapa cu pumnul de prispa casei!? 

Ma intreb cate parteneriate intre Muzeul Satului si scoliile din Timisoara exista?! Aici s-ar putea desfasura lectii in aer liber foarte instructive! ...s-ar putea amenaja 1-2 terenuri de tenis, o sala de spectacole, un restaurant cu specific traditional...chiar un grup de casute organizate ca o pensiune. Eu mi-as dori sa dorm din nou intr-o casa care miroase a busuioc si lemn, cu icoane vechi incadrate de stergare! 

Cine mai are idei? Poate le citeste cineva care nu are idei...

"Tunelul" de Ernesto Sabato

Aveam cartea in biblioteca de vreo 2-3 ani dar nu am apucat sa o citesc pentru ca, la o simpla rasfoire, mi s-a parut o simpla poveste despre o crima pasionala comisa de un pictor mai orb decat un alt personaj al cartii, numitul Allende. O crima care seamana cu altele… asa cum auzi pe la stiri sau citesti intr-un ziar national sau de scandal, pe prima pagina (trebuie sa revin la subiectul asta candva pentru ca intr-o zi chiar vreau sa fac un experiment: sa vad cate romane, nuvele, poezii, schite si povestiri poate contine un ziar de gen Can-can sau Click…sau cate naiba mai sunt)

Aflasem de cartea asta dintr-un comentariu pe care cineva de prin America Latina il facuse la o lucrare de-a mea (pe care o si atasez)…”Apropo la Magritte”…ilustrarea unei idei pe care am avut-o acum vreo 20 de ani. Este vorba de cautarea intangibilului, nesatisfactia privind ceea ce viata iti ofera pe tava…mitul “fructului interzis”. Desi personajul din imagine are la indemana cele doua pere, el viseaza la altceva. Viseaza la un spate gol de femeie, alt miraj dublu, pentru ca un spate gol e doar un spate gol…ma intreb acum daca poti iubi o viata intreaga doar spatele gol al unei femei…fara sa ii vezi niciodata “cealalta fata”. Cred ca da!

El nu poate ajunge la ea pentru ca il opreste aceea balustrada care nu e  decat un obstacol minor, psihic mai mult decat fizic. Alt obstacol e faptul ca ea e inchisa intr-un tablou, in proiectia propriei lui idei despre dorinta si femeie. Misterul este dat de faptul ca poate el nu stie ca ceea ce doreste el este un alt tablou…poate e doar rama unei ferestre. Ha, v-am incurcat acum!

 Pe langa spatele gol care nu spune nimic despre fata acesteia, femeia se afla prinsa intr-un tablou, tabloul ei cu propria lui viata si dorinta. Ea viseaza la Marele Mar…pentru ca pe balustrada mult mai solida din fata ei (asa sunt balustradele femeilor, mult mai de netrecut decat ale barbatilor) se afla cotorul unui mar, restul unui pacat deja comis, in termeni simbolistici. Dar si marul acela mare si aproape frumos poate fi, ca si pisica lui Schrödinger, real sau ireal in acelasi timp. Ceea ce vede ea e doar gardul acela din fier forjat care o impiedica sa ajunga la acel mar, aproape frumos. Spun mereu “aproape frumos” pentru ca ea vede ca marul are o mica imperfectiune dar poate e constienta ca nu exista un “pacat perfect”. 

V-am plictisit prea mult cu povestea asta a carui sens poate nici eu nu o inteleg…dar cred ca legatura dintre tablou si carte exista. Tabloul lui, tabloul ei, tabloul pacatului oprit…un tunel dealtfel!

Personajul tabloului, asemeni personajului cartii e “cuplat” pe o idee de care nu poate scapa. E prins, prins in tunelul pe care el si l-a construit. Un tunel intunecos din care nu se vede scapat decat printr-o singura solutie, crima. Un tunel care porneste de la o simpla ferestruica aflata in tabloul lui, propria sa creatie, carevasazica.

Poate cartea ar fi avut alt inteles daca nu ne-ar fi spus autorul din prima propozitie ca e vorba de o crima deja comisa. Marturisirea face ca “Tunelul” sa nu fie un roman politist. Pana la ultima pagina aproape credeam ca moartea Mariei Iribarne e doar un eufemism, Maria putea fi simplu uitata…uitarea poate fi uneori o alta fata a mortii, nu! Si e “scrisa-n legile-omenesti” si ea, cum spunea Minulescu.

Ca o concluzie, Juan Pablo Castel e un pictor a carui ochi vroiau sa vada mai mult decat putea…de parca vederea ce ii lipsea orbului se acumulase in ochii lui. Pe de alta parte, vede atat de mult incat e orbit…orbit de detalii si sensuri.

INKSCAPE

Serendipitate= a gasi ceea ce nu cautai.

Mi s-a intamplat ieri- cautand ceva pe "goagal"- sa descopar paginile unui artist din Cluj, Florin Florea (nascut in Timisoara) care se ocupa printre altele si cu, caligrafia. Ca tot vorbeam in postarea anterioara despre asta!...si mai ales despre faptul ca nu mai exista caligrafi. Ei bine, ei exista dar nu fac mare valva!
Daca aveti putin timp sa ii parcurgeti blogul si situl nu veti regreta. Sunt lucruri extrem de interesante si sunt sigur ca va vor capta interesul.

Dincolo de abilitatile artistice si practice, Florin foloseste un program de care nu aveam habar ca exista. Si mai ales....e FREE!!!

Programul se numeste INKSCAPE si poate fi descarcat de aici. Are vreo 37 de Mb si poate fi folosit cu usurinta de fiecare...are o bara de instrumente foarte larga si fiecare instrument poate fi reglat in detaliu. Unele efecte incluse in program sunt unice, raportat la tot ce am folosit eu pana acum. Merita sa-l incercati!  

Includ mai jos un exemplu din creatiile lui Florin...caruia ii multumesc.  



(versiunea wallpaper o gasiti aici)